Interviu// Psihologul Maximilian Frâncu, colegul meu la Incomodph.ro: “Cand iubesti cu adevarat poti lasa libertate, cand pretinzi ca iubesti esti posesiv si fanatic in manifestarile tale”

f_200_200_15658734_00_images_2012_interviu_max.jpgDe curand, Maximilian Francu s-a alaturat Incomodph.ro si va incerca sa vina in sprijinul celor care au nevoie de sfatul specialistului in probleme de psihologie, de sexualitate, de iubire si, de ce nu, de spiritualitate, desi aceasta este o latura de care ma voi ocupa eu, mai mult. Max este un personaj, prin prisma peripetiilor prin care a trecut, a cunostintelor pe care le-a dobandit experimentand lucruri la care altii doar viseaza. Un om care a facut un master la Sorbona nu poate fi decat un personaj savuros, care merita citit, motiv pentru care am decis sa va prezint un interviu, pentru a-l cunoaste mai bine:

Eugen:  Max, inainte de toate, te rog sa te prezinti pentru cititorii Incomodph.ro, spunandu-ne cine esti, ce studii ai si… ce cauti in viata ta?

Max: Cine sunt ? Sunt un om definit de ceea ce fac, de ceea ce reprezint pentru mine, as spune ca sunt o parte din evolutia insasi, o anume fateta a acesteia.

Studii, cateva arii de cuprindere, dar sa iti raspund punctual : nascut si crescut in Brasov, am studiat ca, oricine de prin zona aceasta, o scoala primara, un gimnaziu, un liceu, apoi am fugit de acasa in lume, am studiat psihologia, economia si artele, evident in diverse universitati. Psihologia la Bucuresti, pe vremea cand scoala era inca scoala si pe vremea cand profesorii nu erau micii bisnitari de astazi si vindeau examene sau chiar diplome. Am continuat in afara tarii, caci aici nu imi gaseam suportul intelectual si nici pornirea sa reiau o scoala in tara, am facut un master in Arte, litere si limbi, cu aprofundari in Filosofie si Istoria Filosofiei. Stiu suna pompos, dar realmente nu este. Pe acesta l-am absolvit in cadrul Universite Paris 10 sau pe scurt Sorbona. Apoi datorita facturii job-urilor mele a trebuit sa ma specializez si in Economie, drept pentru care am absolvit si o facultate de Management, obtinand o titulatura de asemenea, pompoasa, aceea de Licentiat in Economie.

Ce caut in viata mea, nu este extrem de important. Important este ce aleg sa fac cu viata mea.

Eugen:  Cum ai ajuns sa studiezi la Sorbona, care a fost motivatia sau, mai bine spus, ce ai vrut sa dobandesti ca si cunostinte de acolo?

Max: La Sorbona, am ajuns aplicand la aceasta universitate, in aceleasi conditii in care si astazi se poate aplica. Adica, am trimis o scrisoare de prezentare in care ma laudam, legat de plenipotentele mele, scrisoare care a starnit interesul unor profesori din Universitate si asa am putut sustine un interviu, evident definitoriu si sustinut si de alte performante in domeniile la care aplicam. Am trecut interviul din primul moment, fara trac sau emotii. Nu poti avea emotii atunci cand esti pregatit.

Eugen:  Care e cea mai de pret amintire a ta, una care se poate spune ?

Max: Am multe amintiri de pret, sau pe care le pretuiesc in mod deosebit. Nu as vrea sa vorbesc despre persoane pe care le pretuiesc prin simplul dar al amintirilor care ma leaga de ele. Insa am sa-ti povestesc una din amintirile care imi aduce zambetul pe buze, de fiecare data cand imi bantuie mintea. Cred ca aveam in jur de 9 ani. Eram la bunici, undeva pe langa Ploiesti pentru o saptamana in vacanta de vara. Plecasem de dimineata de acasa cu unul din caii bunicului. Cum necum, m-a prins amurgul pe o miriste din vecinatatea satului. Am stat si am urmarit acel apus, magnific, din acea seara. Soarele se reflecta in garla satului, atmosfera era clara si limpede. Astrul parea atat de mare in contact cu Pamantul, la linia orizontului, incat puteai avea impresia ca intinzand mana il vei atinge. Am intins mana spre el si am simtit cum ma contopesc cu caldura lui. Era atat de rosu si atat de clar, incat am simtit cum tresalta sufletul in mine de bucurie. Acea imagine, acel sentiment, sunt una din amintirile mele pretioase, caci atunci am realizat unicitatea unui singur moment. Acel moment a trecut, de mult, dar asta doar aparent. El exista undeva acolo in mine si de aceea va dainui o data cu mine.

Eugen:  Ce este femeia, ce este barbatul si ce cauta de-a lungul vietii?

Max: Conform scrierilor liturgice sunt doar genuri. Conform realitatii sunt jumatati de mar. Daca ai observat , creatorul in nemarginita sa intelepciune a creat tot in jurul  nostru in perechi sau a facut ca ceea ce este creat unic sa se poata divide pentru a procrea si a se multiplica. Fiecare multiplicare reprezinta o noua generatie un nou pas pe scara evolutiei, un plus fata de generatia trecuta si un minus fata de cea viitoare. Eu consider ca sunt parteneri in dansul vietii. Doar ca prin evolutie si prin instinct, referindu-ne la noi, oamenii ca la cele mai evoluate animale din lantul trofic de aici, evolutia se face prin selectie si avem liberul arbitru de a ne selecta patrenerul de dans. Ceea ce cauta este o implinire a sinelui iar acea implinire nu este posibila de unul singur. Avem nevoie de energia celuilalt pentru a ne putea inalta, spiritual si empiric. Un puzle complex din care cautam sa realizam acea stare de spirit care sa poata lipi acel mar injumatatit de dinaintea creerii noastre aici. Inconstient cautam acea energie care sa ajute propriul sine sa se deschida asemenea unui boboc de nufar.

Eugen:  Intotdeauna am asimiliat psihologii cu ateii. Esti ateu sau crezi in existenta lui Dumnezeu?

Max: Definitii. Ne-am simplificat limbajul si asa destul de simplu, creand definitii la orice. Ateu ? Nu ma consider unul din ei. Cred in creatie, cred in divinitate, dar nu in acelasi mod in care cred diversi in scripturi, Biblie sau chiar in alte religii. Creatia este unica. Lipsa unui limbaj scris inca de la inceputuri, caci realitatea este ca am fost creati ca sclavi, face acum, dupa 26.000 de ani de evolutie sa nu putem explica inceputul. Am inventat povesti, am scris evanghelii, adica tot povesti, le-am reunit in carti religioase si ne-am lasat asupriti de acest tip de formatori pentru milenii, in numele unuia sau al altuia din Dumnezeii fiecarei religii. Religia a facut in decursul timpului mai multe crime decat intreaga masa a omenirii luata individual. Prin acele crime, de fapt a incetinit rata evolutiei. In concluzie, cred in existenta divinitatii, dar nu intr-un Dumnezeu biblic care sta pe un nor si te arunca in iad sau in rai. Sub acest aspect ar fi trebuit sa ma inchin lui Belzebut caci acesta primeste pe toata lumea in imparatia sa. Cred ca avem rostul sa evoluam energetic, astfel contribuind la evolutia unui intreg univers care este compus din aceste energii. Si mai cred ca fiecare din noi avem suflul creatiei in noi si avem o parte din acel Creator in fiecare por si fiecare strop de energie pe care il posedam, ceea ce fara trufie, ne face pe undeva egalii creatorului.

Eugen:  Ai trait printre samani, ai dat mana cu Dalai Lama. Cate tari ai vizitat si ce te-a manat spre ele, ce nu gaseai in carti si ai vrut sa vezi pe viu, cum se spune?

Max: Am avut sansa sa vad mare parte din tot ceea ce se spune ca ar fi de referinta in aceasta lume. Am cunoscut samanii in Anzi, dar am gustat si viata ashramurilor Indiene, am vazut edificii emblematice ale istoriei antice, am vazut rasaritul in Tibet si apusul in Japonia, am vazut jungla Africana, dar si mare zid Chinezesc, am trait viata unui marinar, dar si pe cea a unui pustnic. Am privit indeaproape piramidele din tote colturile globului. Nu le-am numarat nici tarile si nici experientele. De citit in carti poti citi un text tern care plasticizeaza cumva o imagine, un moment, o secunda existentiala, dar nu am reusit sa simt nimic din acel text asa ca am decis sa-mi urmez drumul si sa simt eu locul, momentul si imaginea. Da, am dat mana cu marele om, Dalai Lama.

Eugen:  Poate n-ar fir rau sa povestesti cateva intamplari din peripetiile tale prin lume, mai ales intalnirea cu Dalai Lama si semnificatia ei pentru tine…

Max: Dalai Lama a fost o experienta. Nu era programata, a fost o intamplare, desi nu cred in intamplari. Pentru mine intamplari si coincidente nu exista. Am ajuns in Tibet pentru ca eram in India si aveam timp. Am calatorit cu trenul in conditii ciudate, caci desi eram la Clasa I calatoream cu toata gospodaria vreunui alt calator, de la miel la purcel si invers. Imi doream sa vad si sa imi pot inalta sufletul intr-un astfel de lacas de cult. Era ceva ce nu facusem pana la acea data, desi intrasem in temple si manastiri Budiste. Un concurs de imprejurari, pe masura ce urcam treptele catre templul central, mi-a adus universul in preajma un personaj care netulburat de nimeni, spunea o rugaciune la fiecare treapta. Am intrat in vorba cu acel personaj si am intrebat despre ritualul lui. Era doar un ritual ales de el, fara semnificatie pentru alcineva. De altfel nici una din rugaciuni nu era adresata Divinitatii pentru sine ci pentru lume, pentru oameni, pentru plate, pentru animale, pentru soare si pamant. Am intrat in templu si am rostit propriile rugaciuni, am aprins betisoare aromate pentru fiecare rugaciune si am vibrat-o lovind in clopotele de alama asezate langa fiecare altar de rugaciune. Apoi am purces catre platforma de la intrarea in templu. Am zabovit la intrare in templu cred ca mai mult de o ora, privind furnicarul oarecum organizat care urca sau cobora de la templu. Aerul este rarefiat oarecum deci si respiratia este mai rapida. Aproape atipisem rezemat de un stalp al intrarii in templu. M-a trezit o raza de soare, care m-a incalzit instantaneu si m-am simtit linistit si impacat, pregatit sa merg mai departe. Langa mine era marele om, asezat comod pe aceeasi lespede, iar langa el statea personajul cunoscut pe scari. Atunci am realizat ca acesta facea parte din anturajul apropiat al marelui om. Am vorbit, spre rusinea mea , poticnindu-ma pe alocuri, am raspuns la lucruri simple am intrebat lucruri simple.  Am intrebat despre credinta, despre Divinitate si despre legi. Pentru prima data acele raspunsuri m-au multumit. “Credinta este in fiecare din noi pentru ca suntem fii creatiei. Divinitatea este cea pe care o construim prin faptele noastre, fiecare suntem parte din divinitate. Legile sunt unice, putine la numar, lumea ar spune 10. Restul sunt conditii, nu legi !” Am spus ce caut si ce nu gasesc. Si mi-am primit raspunsul. “ Ceea ce cauti este deja in tine, poate nu cauti unde trebuie. Vei gasi ceea ce cauti, atunci cand ai sa reusesti sa simti propriul sine si cand vei fi impacat cu acesta. Abia atunci drumul tau se va contura, abia atunci vei vedea chiar daca acum vezi !” Am primit un clopotel metalic care scotea un anume sunet si un un sirag de matanii Tibetane. Clopotul l-am daruit, mataniile le port aproape permanent la gatul meu. Nu pentru ca as fi marcat, ci pentru ca imi dau o stare de bine avandu-le in jurul gatului.

Eugen:  Pentru tine,  Romania este leaganul civilizatiei.  Pentru cei care nu sunt pasionati de istoria tarii, argumenteaza…pe scurt, bineinteles

Max: Leaganul civilizatiei, da. Cred cu tarie acest lucru. Pentru cei nepasionati de istorie, exista asa ceva ? Poate doar niste ignoranti,  sa nu isi doreasca sa cunoasca radacina neamului din care fac parte. Suntem acel ceva ce numeste Biblia Arieni, pe care ii recunosc Vedanii ca fiind “cei intelepti si conducatori , proveniti din Dacsa” In toate culturile antice se vorbeste despre acest lucru. Biblioteca cea mai importanta din lume , cea a Vaticanului adaposteste vestigii reale ale istoriei si civilizatiei, doar ca nu poti da publicitatii realitatea si adevarul dupa ce ai tinut mii de ani in intuneric toata populatia globului servind sau aservind pe realii conducatori. Stii in vechea Daca, Egipt inseamna LUME. In scripte copii lui Avraham au fost sfatuiti sa plece in LUME si sa se inmulteasca. Aurul este radioactiv si in functie de valenta radioactivitatii poti spune cu exactitate locul de unde a fost extras. Nu te-ar surprinde daca ai afla ca masca mortuara a lui Tutankamon este obtinuta din aur extras filonar din Rosia Montana ? Ma gandesc ca da. Ei bine ar fi interesant ca noi sa invatam Istoria Romanilor, cea reala scrisa de Nicolae Densusianu, nu balivernele scrise in manualele de Istorie. Cum iti pare un aspect simplu ca acela al Latinitatii. Nu este curios ca Roma a stapanit in urma razboaielor Dacice 101 si 106 un procent de 12-14% din teritoriul de azi, dar limba actuala, derivata din Limba Daca se vorbeste de la Urali in Croatia de azi ? Nu iti pare ciudat ca Bucovineanul de astazi sau de acum 2000 de ani , nefiind sub asuprirea Romei vorbeste aceeasi limba ca si cei din Satu Mare sau Drobeta Turnu Severin? Stii , pe acestia din Bucovina nu i-a asuprit nimeni sa-i “latinizeze”. Nu iti pare ciudat ca, copii din Spania invata la istoria antica si recunosc ca si ctitor al marelui imperiu Hispanic pe Deceneu ? Si ca 90% din cei trecuti de clasa a IV-a nu stiu cine este acest Deceneu ? Nu stim sa ne descoperim, iar cand vrem sa o facem suntem fortati economic sa nu cartim. Nu este bine sa faci afirmatii asemenea papei Paul care la aterizarea pe Otopeni a ingenunchiat si a sarutat pamantul spunand. “aici este gradina Edenului sau gradina Maicii Domnului !” Nu crezi ca aceste informatii ar trebui sa le stim si noi ? Sunt multe de povestit aici, foarte multe.

Toata Latinitatea Europeana are o singura sursa, aceasta tarisoara, aceste plaiuri. Si toate limbile Francofone, Latina, Italiana, Franceza, Spaniola, Portugheza adica toata partea de sud a intregii Europe a fost sub dominatia celui mai mare Imperiu existent vreodata, acela Tracic. Da, ne-au schimbat numele in istorie de sute de ori sa ne pierdem identitatea, am fost traci, sciti, duri, druizi, daci, dar Gena nu ne-o vor schimba niciodata si nici aceasta mostenire primara.

Eugen:  Materialism sau spiritualitate? Orgoliu sau umilinta? Iubire sau ura?

Max: Toate. Le tratam ca si curente si aici ma refer la Materialism si la Spiritualitate.  Daca lumea in care traim ne-ar permite sa evoluam spiritual aceasta constand in dezvoltarea sinelui si a abilitatilor ancestrale cu care suntem inzestrati, probabil am sparge acea bariera energetica si am folosi poate 10% din ceea ce posedam in cutia craniana. Acum folosim doar intre 2 si 4% si 80% din aceasta valoare ne asigura functiile motrice. Am ajunge sa ne dezbaram de acest Materialism.  Materialismul este boala acestei lumi de cateva milenii. Acum cu 4% este ca si cand am merge, nici cel putin la relanti. Fara material nu poti subzista. Fara spiritualitate insa, da.  Orgoliu, trasatura de caracter care formeaza reactii functie de influenta initiala. Umilinta, inchinare si acceptare a unei stari de fapt precare. A nu fi confundate cu prostia, nici una nici alta. Orgoliul indeamna la razboi, la infruntare, umilinta la supunere. Sunt un personaj mandru, nu neaparat de realizari sau de succesul personal ci cred ca mai degraba intelepciunii si a constientizarii pozitionarii mele in social, dar constient de soclul pe care mi l-am cladit in timp prin educatie. Nu ma pot umili nici chiar sa trec puntea. Pot insa construi o alta sa trec in siguranta. Iubire sau ura ? Eu iubesc tot ceea ce ma inconjoara, de la mica insecta la ultimul varf de munte, animale, plante soare, apa, tot. Este greu insa sa manifesti acest soi de iubire neconditionata fiintelor rationale. Binele si raul sunt doar concepte relative, nu suntem noi in masura sa le definim, da sa fim intr-o tabara sau alta putem si tabara ne-o alegem in functie de latratul Leaderului acesteia, de gradul de cultura, de educatie sau alte tipuri de afinitati. In general suntem manipulati in marea majoritate a actiunilor pe care pretindem ca le intreprindem. Nu pot urâ, nu am in mine acest sentiment, dar asta nu inseamna ca sunt un om bun. Pot, insa, sa dusmanesc pe cel care ma loveste, pot reactiona la afront, si nu pot intoarce si celalalt obraz in asteptarea unei pedepse divine. Pedeapsa divina nu ne priveste pe fiecare personal, ci ne priveste pe toti. Sa nu uitam ca Biblia prevede o inviere a tuturor. Aceea este un soi de inviere a dreptatii, sau pentru a aplica o dreptate divina. Cel ce face un rau voit cuiva, il face de fapt tuturor, pentru ca noi ceilalti nu ne-am opus infaptuirii acelui rau. Problema este insa ca noi nu avem criteriu pentru rau sau pentru bine.  Iubirea insa este o stare de fapt. O numim sentiment, dar este mai mult de atat. Este o completare energetica asa cum iti vorbeam despre barbat si femeie, despre mar.

Eugen:  Timpul este infinit? Daca da, de ce nu suntem nemuritori?

Max: Nu, timpul nu este infinit. Timpul este doar constant, noi il percepem altfel in aceasta bucla dimensionala. Noi avem perceptia alterata. Avand in vedere ca venim aici ca energie, pozati in 28 de grame la momentul fecundarii si plecati in momentul mortii tot cu 28 de grame, ceea ce posedam aici este o parte materiala, pe care o denumim trup sau carcasa. Primul organ din proiectul acelei energii care se lipeste aici este inima. Singurul organ prin care simtim si energetic. Aceasta are un numar finit de batai prinse in proiectul cu care a sosit energia aici. Cand acel  numar finit expira energia pleaca, deci, pentru noi rezulta moartea. Moartea nu este un final ci o intoarcere la acel inceput. In esenta suntem nemuritori daca luam in calcul ca ne intoarcem si ne intoarcem in acelasi leyer dimensional pana evoluam sa trecem in altul. Dar avand in vedere aspectul ca, timpul nu este infinit si ca insasi universul pulseaza asemenea unei inimi, putem lua in calcul ca si acesta are un timp al expirarii dupa care se autocreaza. As putea asemui universul, universalitatea, timpul si viata cu un perpetuum mobile de speta I-a.

Eugen:  Ce apreciezi cel mai mult si ce detesti cel mai tare in viata?

Max: Apreciez cunoasterea, cunoasterea inteligenta, deschiderea catre evolutie, catre spiritualitatea non canonica, apreciez empatia si toleranta, apreciez frumusetea sub toate formele ei. Apreciez un vin bun, o poveste cu talc, un apus de soare si ziua de maine.  Detest orice imi conturba aprecierea, caci apreciind sunt productiv, sunt creativ, sunt inclinat spre frumos si spre natura, oameni si umanitate. Factorul conturbator este generat de prostie, mizerie, minciuna, ura, egoism, egocentrism, ranchiuna.

Apreciez viata si detest pe aceia care isi bat joc de viata altora.

Eugen:  Care e sfatul pe care l-ai primit si de care ai tinut cont mereu, care ti-a marcat existenta?

Max: Nu face rau voit, dar nu sta impasibil cand ti se face rau, ar putea deveni obisnuita.

Nu crede, cerceteaza.

Adevarul are nevoie de timp pentru a se materializa pe cand minciuna va ocoli pamantul de doua ori pana vei apuca sa-ti legi sireturile.

Eugen:  Viata e un joc? Sau o bataie de joc?

Max: Viata este cel mai frumos dar pe care ti l-ai facut inainte sa decizi sa te lipesti energetic aici. Si da este un joc, unul care ar trebui sa fie frumos, in care sa inveti tu si sa inveti pe altii, in care sa dansezi frumos si sa creezi curcubee.

Devine insa bataia de joc a cuiva, a celui care te asupreste a celui care iti fura din putinul tau sute de taxe, al celui care te desconsidera, a celui care incearca sa te umileasca, a celui care iti vinde o poveste si o minciuna, a celui care te fura, a celui care este fudul, a celui neculturalizat, a celui care refuza sa munceasca.

Eugen:  Stiu ca esti intr-o relatie. Ce apreciezi cel mai mult la femeia de langa tine si cu ce te-a cucerit de ati decis sa aveti un copil, desi nu s-ar spune ca sunteti de mult timp impreuna?

Max: Da, sunt intr-o relatie. O relatie frumoasa, pe care am simtit-o din prima clipa. Nu pot spune ca m-a cucerit, pot spune insa ca am asediat-o eu incercand sa o descopar din primele momente. Si cred ca ne-am cucerit reciproc. Asteptam inexplicabil sa se intample in viata mea ceva in sensul la care sa simt ca nu ma irosesc. Si cum nimic nu este intamplator, a aparut. Este greu sa tii pe scaun o persoana timp de patru ore inca de la prima intalnire. Sa o tii pe scaun nu doar pe ea ci si alti trei interlocutori. Dar eu am reusit si am razbit acestei incercari. Ce apreciez la ea? Sunt multe aspecte pe care le apreciez. Ma completeaza, ne sustinem reciproc avem scopuri si obiective comune, ne comunicam fara cuvinte desi ne folosim de cuvinte pentru a ne comunica. Avem acea punte a intelegerii dezvoltate de fiecare in parte fara sa o fi folosit in alte conjuncturi. Nu pot lasa la urma ca este o femeie frumoasa. Si avem sau asa cred eu ca avem acel sentiment care se numeste iubire. Nu derivatul posesivitatii ci acel sentiment pur care te impinge sa-l iei in brate pe celalalt fara sa ai vreun motiv aparent. Acel soi de mangaiere prin care sa-i arati ca esti aici si vei fi aici indiferent de incercarile ce vor veni. Iar in mine simt acel sentiment de a proteja, acela de a fi complet.

Suntem de ceva timp impreuna, iar copilul era undeva pe drum. I-am simtit prezenta inca din luna septembrie anul trecut. Pur si simplu, dar a decis sa isi faca simtita prezenta in Decembrie. Este ceva ce mi-am dorit din prima zi cand am cunoscut-o, desi spunea ca nu va fi posibil, pentru ca ea are un copil obtinut printr-o fertilizare in vitro, iar o sarcina normala ar fi imposibila.

Eu stiu ca , atunci cand doua energii sunt compatibile, vor muta muntii din loc, si asta am simtit din momentul in care am cunoscut-o.

Eugen:  Ce trebuie sa existe intr-o relatie, pentru  ca barbatul si femeia sa se iubeasca cu adevarat si sa fie fericiti?

Max: Compatibilitate. Cand exista acest lucru, toate vin cumva de la sine, nu trebuie sa cladesti iubirea sau sa te amagesti cu privire la existenta unor sentimente autocreate. Iti pot placea in timp multe persoane, dar de la a placea pana la a fi compatibil in simtire este cale multa de urmat. Putem vorbi mult despre iubire, dar din experienta iti spun ca este o stare de fapt. Cand presupusul sentiment iti invadeaza mintea , acesta este o plasmuire mentala, este nociv si daunator. Iubirea este un soi de exaltare, dar libera, nu ingradeste nu limiteaza. Cand iubesti cu adevarat nu vei ingradi sau limita manifestarea celui caruia ii porti iubire. Dorinta lui de libertate, dorinta lui de intimitate vor face parte din insasi iubirea aceea. Cand iubesti cu adevarat poti lasa libertate, cand pretinzi  ca iubesti esti posesiv si fanatic in manifestarile tale. Iubirea manifestata de noi aici este atat spirituala sau a sinelui cat si mentala in combinatie cu carnalul. Da, poti iubi manifestarea carnala, dar aceasta nu inseamna simtire sau iubire, inseamna sex. Poti iubi starea mentala in care te poti transpune in momentul in care faci afirmatia “te iubesc”, dar asta nu inseamna ca iubesti. Cand simti acel flux si acel tremur in inima, simti cum sufletul este plin de lumina, cand simti acea atingere prin care oblojesti nu suferinta mentala ci aceea a sufletului partenerului, atunci poti spune ca te afli in starea de fapt.

Eugen:  Ce ti-ai propus pentru aceasta colaborare cu Incomodph.ro, adica ce vrei sa descopere citorii in scrierile tale, pe viitor?

Max: Mi-am propus sa fiu un formator de opinie onest. Sa aduc acea informatie catre cititor in forma ei reala, nedenaturata de propria-mi perceptie. Sa ofer informatie, sa ofer arta sa ofer simtire sa pot aduce poezia si sufletul mai aproape de cititor. Cred ca, daca reusesc sa ating  si sa indrum un singur om in a alege o cale prin care sa cunoasca si sa se autocunoasca, deja am schimbat o intreaga lume.

Eugen:  Spre ce simți chemare: poezie, literatura ,arte plastice sau nihilism?

Max: Simt chemare catre frumos, catre simtire, de aceea iti marturisesc ca, simtire poti gasi in culoare, in stih, in sunet, in atingere. Toate le fac cu placere. Scriu poezie, proza si roman. Pictez fara a avea un soi de manifestare al urmaririi detaliului sau a tusa o imagine suprarealista ci pictez din suflet, cu sufletul. Este mult mai greu sa exprimi intr-o pictura ceea ce poti scrie intr-un roman, si nu sunt de acord ca o poza face cat o mie de cuvinte. Da exista un mesaj dincolo de toate, un mesaj pe care creatorul in functie de manifestarea artistica aleasa incearca sa-l divulge tipului de auditoriu, dar urasc sa aud intrebarea “ ce a vrut sa spuna sau sa reprezinte autorul prin.... ?” mesajul trebuie transmis intr-o maniera in care sa nu existe dubii in perceperea lui, existand dubii cred ca este un mesaj eronat, care indruma pe alte cai decat calea dictata de cel ce l-a creat si de aici concluzionez ca creatorul lui nu a stiut sa-l promoveze suficient. Incisivitatea mesajului transmis trebuie sa razbata dincolo de textul scris sau de plasticul zugravit.

Nihilismul este parte din mine. Nu pot fi un inghititor de “adevaruri”. Pentru mine intrebarea, care nu are minim trei puncte de reper distincte, nu va duce niciodata catre aflarea unui adevar fie acesta si relativ. Sunt speculativ din fire, deci nu pot sa nu intorc orice manifestare pe toate partile pentru ai gasi esenta. Este felul meu de a fi. Imi este foarte usor sa inteleg manifestarea umana, sa inteleg minciuna si ipocrizia, dar nu le pot accepta. M-as putea descrie ca nihilist, dar nu sunt adeptul nici unei miscari in acest sens.

In final, va lăsăm să vă delectaţi cu o poezie scrisă de colegul meu, Maximilian Frâncu:

TE CAUT

 

Te caut prin vise ... chiar stiu unde esti ...

Te caut prin ganduri ...dar astazi lipsesti...

Te caut prin suflet ... p’acolo mai stai,

Te caut prin preajma ...dar semne nu dai...

Te caut prin soapte ...dar nu te gasesc ...

Te caut prin stele ...sperantele cresc...

Te caut prin casa ... acuma nu esti ...

Te caut prin poze ... de acolo-mi zambesti...

Te caut ... te caut ... te caut mereu ...

Te caut ... nu te gasesc ... si mi-e greu...

Te caut prin toate ... si toate-mi spun  NU ...

Te caut iubire...gaseste-ma tu...

Comentarii   

0 #4 george 02-06-2015 12:58
"Ador" comment-urile postate de frustratii agramati. Cu precadere pe cele in care le solicita altora dovezi de intelectualitate.
Citat
+3 #3 gost gues 26-05-2015 22:58
Frumos interviul. Cu stima domnule Cristescu și respect. Punct ochit și lovit și în cazul interviului cât și al moderarii comenturilor. Ce surse ar trebui verificate ? Este un interviu ! Trebuie sa fii alienat mental pentru a solicita surse.dar fie eu sunt una. Max, prevăd o furtuna la orizont. Și după cât te știu vei fi din nou în ochiul furtunii așa Cum ești de obicei. Un tip direct și vertical. Ai într-adevăr putini prieteni și mulți dușmani. În general mediocrii fără căpătâi sau capătuiti, escroci sau hoți, violatori sau mitomani, aceștia sunt dușmanii tăi. În alta ordine de idei am fost cu tine pe cateva mări ale lumii la navigat, în India și alte colturi ale lumii. Cu siguranță cel ce a postat coment-ul anterior nu a văzut mai mult decât maxim o Bulgarie la viață lui. Și legat de deplasările în Turcia le facem bilunar. Oricum te recomand ca persoana cu căldură. Eu am sa mă rezum în a citi articole de calitate. Aștept volumul de poezie. Mult succes în noua colaborare. Și nu uita Câinele moare de alergătură, iar băieții simpatici de grija altora. Bafta !
Citat
0 #2 Eugen Cristescu 26-05-2015 22:25
Citez pe embernow:
Va sfatuiesc sa va verificati sursele.
Ia-ti cerut lui Francu vre-o dovada de studii?
Oricare?
Sa va explic. Max nu are nici un prieten pentru ca este un mincinos patologic.
Ce studii, ce Dalai Lama?
Chiar nu realizati ca frizeaza absurdul?
Unde credeti ca a calatorit?
Mai nicaieri, de 3 ori in Turcia sa aduca citrice si o data in Germania dupa cartofi.
Este un parazit mincinos, bun de gura, convingator.
Povestea cu relatia este adevarata si corecta.
El insusi este un om rau, rezbunator.
Restul e can-can.
Daca primiti copii dupa actele de studii va rog sa mi le aratati si mie.
Actele nu scuzele si explicatiile.
Va ve-ti pierde credibilitatea

Va multumesc pentru grija pe care o purtati Incomodph.ro dar, atata timp cat are ceva interesant de spus, Max va scrie. Credibilitatea si-o poate pierde el, prin ceea ce scrie, nu eu, nu Incomodph.ro. Fiecare raspunde pentru ceea ce face. Apropo de credibilitate: cum vi se pare faptul ca va ascundeti in spatele unui IP, fara sa va declinati identitatea si faceti aprecieri care prespun ca sunteti in miezul problemei, nu un cititor oarecare... din Brasov? Despre credibilitatea cui sa vorbim mai intai?
P.S. Intrebarea fundamentala este: v-a placut interviul sau nu?
P.P.S Dupa cum observati nu va corectez greselile din comentariu. Pareti a fi un tip simpatic:)))
Citat
-1 #1 embernow 26-05-2015 21:41
Va sfatuiesc sa va verificati sursele.
Ia-ti cerut lui Francu vre-o dovada de studii?
Oricare?
Sa va explic. Max nu are nici un prieten pentru ca este un mincinos patologic.
Ce studii, ce Dalai Lama?
Chiar nu realizati ca frizeaza absurdul?
Unde credeti ca a calatorit?
Mai nicaieri, de 3 ori in Turcia sa aduca citrice si o data in Germania dupa cartofi.
Este un parazit mincinos, bun de gura, convingator.
Povestea cu relatia este adevarata si corecta.
El insusi este un om rau, rezbunator.
Restul e can-can.
Daca primiti copii dupa actele de studii va rog sa mi le aratati si mie.
Actele nu scuzele si explicatiile.
Va ve-ti pierde credibilitatea
Citat

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Newsletter

  1. Comentarii
  2. Noutati
  3. Top Stiri

Facebook

Statistici

Vizitatori
693
Articole
3409
Număr afișări articole
7066932
Vizitatori

Statistici

Azi489
Ieri496
Saptamana1467
Luna13011
Total2646986

Currently are 121 guests and no members online

Sondaj

Sunteti multumit de primarul ADRIAN DOBRE?

Conect

Parteneri

f_145_145_15658734_00_images_parteneri_sindalimenta145.jpg

Telefoane utile

Apel unic de urgenta
112
CJ Prahova
0244/597171
IPJ Prahova
0244/595.340
Garda de mediu
0244/544.495
Ag. Ptr. Protectia Mediului
0244 / 544.134
Telefonul primarului
0800.800.884
Protectia consumatorului
0244/ 576.436
Prefectura Prahova
0244/ 51.45.45
Electrica
0244/ 929; 0244/ 405.701
Distrigaz
0244.597.786
Apa Nova
0244.407.600
Anticorupţie
0800.806.806

Autentificare

Copyright © 2017 INCOMOD. Ziar on line din Ploiesti, din Prahova, din Romania!. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licența GNU General Public License.