Interviu cu o samana// Anda Ciobanu: “Samanismul este o cale spirituala, un mod de trai. Traiesti cu constiinta ca esti infinit, complet eliberat de frica de moarte”(I)

f_200_200_15658734_00_images_2012_Sindicate_anda_ciobanu2.jpgAm aflat despre Anda Ciobanu de la un foarte bun prieten, cu care discutam despre samanism in Romania. Am avut parte de deschidere din partea Andei, care a acceptat sa raspunda la 12 intrebari, pe care le veti gasi impartite in doua parti. Sunt printre cei care se uitau piezis cand auzeam de samanism si fugeam mancand pamantul crezand ca e vorba despre vrajitoria. In realitate, totul sta exact invers, este contactul cu Divinitatea, prin energia care guverneaza intregul univers. Este o cale spre prorpia cunoastere, pe care marii initiati au stiut-o cu mii de ani inainte noastra. Iar noi, crezand ca evoulam tehnologic, am uitat sa evoluam spiritual, sa ne cunoastem pe noi insine si sa stim ca n-avem limite. Va invit sa cititi un interviu care, poate, va va face sa va indreptati atentia spre voi insiva:
Reporter:D-na Ciobanu, am sa pornesc de la ceva cu care m-am confruntat eu insumi inainte de a citi despre shamanism. Asadar, foarte mult timp am fugit de aceasta traditie ancestrala pentru ca am considerat ca este vorba despre vrajitorie, impotriva lui Dumnezeu. Este vrajitorie, este iluminare, este cunoastere?

Anda Ciobanu: Umanitatea nu ar fi putut evolua fara indrumare spirituala. Shamanii au existat din cele mai vechi timpuri, de cand au aparut oamenii si s-au organizat in familii, triburi, ginti. Au aparut din nevoia unei ghidari spirituale, din nevoia armonizarii grupului cu natura, iar natura inseamna spirite, creatie divina. Ori, pentru a dialoga cu spiritele, pentru a negocia cu acestea, pentru a le “imbuna” pentru ca “imparteau” spatii comune, era nevoie de un mijlocitor, de un invatat. Asadar, samanismul este anterior oricarei religii.

Natura se releva celor care cauta. Modurile prin care se releva sunt multiple. Samanul este o persoana antrenata si capabila sa-si altereze starea de constiinta, de perceptie, pentru a accesa dimensiuni dincolo de spectrul vizibil, taramurile cuantice.

Ceea ce face diferenta intre un saman si un vrajitor este doar intentia: energiile sunt aceleasi; modurile in care se opereaza, sunt aceleasi; diferenta apare acolo cand se raspunde la intrebarile: pe cine servesc? incalc sau nu liberul albitru al cuiva?

Ca sa dau un exemplu:

1. Cineva se duce sa i se faca farmece pentru ca persoana x sa se indragosteasca de el/ea. Cine subscrie sa execute asemenea cerere, incalca liberul albitru al “victimei”, cu scopul unor beneficii personale. Pe cine serveste? - pe sine.

2. Cineva se intreaba “relatiile pe care le-am avut, toate s-au petrecut dupa acelasi tipar, doar actorii s-au schimbat. Ce se petrece cu mine de imi creez aceasta realitate care este departe de a ma implini?”. In cautarile sale, ajunge sa consulte diferite persoane, fiecare aducandu-i un plus de intelegere. Un saman este capabil sa detecteze sursa acestei situatii: poate ca este o convingere limitativa despre sine a persoanei in cauza, poate o “traditie” pe linie familiala, sau alte cauze. Samanul face munca energetica si aduce clientului la cunostinta cum stau lucrurile. Acesta ia decizia pentru sine cum/ce poate schimba in viata sa pentru a o imbunatati,iar de aici mai departe este partea clientului sa aplice recoamndarile samanului, partea sa de responsabilitate.

In concluzie, samanismul este o cunoastere, deoarece se transmite ca o traditie. In acelasi timp este si iluminare, deoarece universul, aflat intr-o continua expansiune, continua sa se reveleze cautatorilor spirituali. Toata Creatia este constiinta pura si energie.

Un film scurt despre shamanism:

 R: Sa ne temem de shamanism sau sa-i vedem adevarata intelepciune? Cum trebuie sa privim shamanismul, ce este el, de fapt?

A. C: De regula ne temem de ceea ce nu stim, de ceea ce nu intelegem. Ori, pentru a cauta, pentru a cunoaste, implica o doza de efort, curiozitate, motivatie, tenacitate, curaj si foarte multa incredere in fortele proprii.

Ne temem pentru ca am uitat ca suntem adevaratii copiii mult-iubiti ai lui Dumnezeu, carora le este disponibil tot ce-si doresc din adancul cel mai curat al sufletului.

Ne temem pentru ca ne-am separat in ego, pentru ca ne gandim ca ”noi facem ca lucrurile sa se intample!”.

Ori, samanismul este o invitatie in primul rand, de a renunta la ego. Samanul este un conductor cat mai curat intre divinitate si creatie, indiferent de forma pe care aceasta ar imbraca-o. Divinitatea se manifesta prin acest conductor. Oricine dintre noi este un astfel de conductor. Diferenta o face lucrul personal de a indeparta impuritatile provenite din separarea fata de divin, manifestata prin emotiile toxice: frica, ura, invidie, ingrijorare, gelozie, neiertare, samd.

Samanismul este o cale spirituala, un mod de trai. Odata ce intelegi legile dupa care functioneaza Universul, complet diferite de legile create de om, si le aplici, devii un om liber, ce traieste in perfecta armonie cu acesta. Traiesti cu constiinta unui spirit ce experimenteaza o forma umana. Traiesti cu constiinta ca esti infinit, complet eliberat de frica de moarte.

R: Acum ca am trecut peste temeri, spuneti-ne cum ati ajuns sa va puneti viata in slujba acestei culturi stravechi? De la ce a pornit cercetarea dumneavoastra, ce ati dorit sa descoperiti si ce ati descoperit?

A.C: In fiecare dintre noi exista o chemare. Unii dintre noi ii dau curs, in pofida tuturor rezistentelor. Altii se lasa intimidati de presiunile exterioare, venite din partea familiei, a prietenilor, a persoanelor in care si-au pus toata increderea, cedandu-le astfel puterea lor personala. Cu alte cuvinte, se indoiesc de sine.

Viata, universul, divinul, ne pune in fata unor situatii, de multe ori repetitive, care sa nasca intrebari in noi. Sunt “semnele” care ne indica faptul ca poate a sosit timpul unor schimbari in viata noastra. Din nou, unii trec cu vederea, adoptand sintagma “ce ti-e scris in frunte ti-e pus”, abandonand orice tentativa de explorare. Altii, mai temerari, cauta raspunsuri, pornesc intr-o calatorie de auto-descoperire, nu se supun, sunt rebeli, refuza sa mearga “cu turma”.

Sunt nascuta sub zodia fecioarei, cea care analizeaza. Intotdeauna mi-am pus intrebari si am cautat raspunsuri. Viata mea se desfasura monoton si lipsita de evenimente semnificative. Nu ma implinea. Imi spuneam “trebuie ca viata sa fie mult mai mult decat o rutina banala intre casa si serviciu, dar ce?”. Si odata formulata intrebarea, odata lansata cererea, au sosit si raspunsurile sub forma unor ocazii inedite, inafara “tiparelor”. O buna amica imi spune intr-o zi “Anda, merg la un curs de introducere in shamanism. Nu vrei sa vii cu mine?”. Nu stiam absolut nimic despre subiect … sau asa credeam eu!

Fac o paranteza: am aflat niste ani mai tarziu un lucru paradoxal. Anume ca, facem niste pasi, niste alegeri inconstiente, cu multi ani inainte de a lua o decizie importanta, care se sprijina pe acele alegeri, pe acei pasi anteriori. Ca si cand ne-am antrena cu mult inainte de a deveni constienti de ce o facem. La Roata spunem ca facem o anumita alegere nu din cauza deciziilor pe care le-am luat in trecut, ci din cauza acelora pe care le vom lua peste 10 ani.

In cazul meu, citisem carti, aveam procupari “ciudate”, colectionam o multime de pietre de peste tot pe unde ma plimbam, priveam copacii, natura si incercam sa simt energiile, ma jucam cu mainile simtindu-le campul … , ma contopeam cu marea si imi imaginam ca emit iubire iar marea imi raspunde, ma intrebam cum traiesc gandaceii, cum traiau oamenii cavernelor, cum calatoreau pasarile, cum este sa fii munte, piatra, nor, vant. Citeam despre cum comunica plantele, despre aurele fiintelor vii, samd.

Revenind la povestea mea, am insotit-o pe amica mea la acel seminar. Mi-a fost foarte clar ca “faceam parte din acel film”, ca totul imi era deosebit de familiar.

Si am cautat mai departe. Asa se face ca peste 3 luni am gasit prima carte tradusa in Romania a lui Alberto Villoldo, psiholog si antropolog ce a studiat mai bine de 25 de ani cu samanii din Anzi si cu cei din jungla amazoniana. Cartea mi-a placut enorm si am trait certitudinea ca si eu pot sa fac tot ceea ce povestea in carte, acele calatorii samanice. Am gasit pe internet scoala pe care a creat-o Alberto si am fost in extaz … pentru cateva secunde, pentru ca apoi sa cad in genunile tristetii J. Extaz pentru ca imi placea enorm ce vedeam pe site-ul lor, tristete cand am vazut preturile!

Dar, samanta imi incoltise in minte. Am fost campul de lupta al tuturor ideilor pro si contra de a raspunde chemarii pe care o simteam rascolitoare in sufletul meu. Nu intrazneam sa ma consult cu ai mei pentru ca stiam bine care ar fi fost urmarile! Am tinut totul in mine. La un moment dat, o voce din mine mi-a spus “Daca TU, care ai auzit aceasta chemare, eziti, CINE vrei sa faca pasul pentru tine? Daca nu TU, atunci CINE?” M-am cutremurat. Ii simteam atat de adanc reverberatiile, de parta ar fi tunat din strafundurile cerului. Stiam ca doresc sa imi schimb viata, atat pentru mine cat si pentru copiii mei. Cat imi sta in putere sa curat “raul, fluviul” pentru urmasii mei, pentru familia mea, si daca pot si mi se ingaduie, sa fac ceva si pentru oamenii de langa mine. Atunci, de ce mai asteptam ca altcineva sa faca treaba in locul meu?!

Am gasit solutia de a pleca la cursuri, in Olanda, din nou, “sub acoperire” si acasa si la serviciu! Nu indrazneam sa vorbesc despre asta decat cu 3 persoane care stiam precis ca nu ma vor abate de la hotarea mea.

Nu o mai lungesc. Experienta traita acolo a intrecut cu mult orice asteptare as fi putut avea! M-a transformat profund. Am avut tupeul sa cer sa vina si in Romania! Si din nou, daca ceri, ti se da! Asa am ajuns sa fiu, din 2009, initiatorul acestei scoli, Roata Medicinei, care in cea mai mare parte se bazeaza pe traditia samanica incasa de vindecare cu lumina, medicina energetica.

Cat despre ce am vrut sa descopar … In primul rand am vrut sa ma pot intelege mai bine pe mine. Apoi am vrut sa inteleg mecanismele vietii ca traitor al ei, pana unde este realitate si de unde incepe iluzia.

Am descoperit cum intr-adevar, suntem creatorii propriei noastre vieti, suntem singurii responsabili de ceea ce traim. Aceasta nu este o invinuire, este o afirmatie menita sa ne trezeasca. Am venit in trup pentru a trece in aceasta viata o lista de “examane” care sa ne faca mai completi. Ne-am ales atat parintii, contextul familial, social, timpul si locul geografic in care sa aparem, toate menite sa intruneasca integral conditiile necesare pentru ca noi sa absolvim examenele pe care ni le-am asumat. Suntem rezultanta vectorilor alcatuiti din istoriile noastre familiale, societale, culturale, cat si al vietilor noastre anterioare. Toate condenseaza in tiparele noastre actuale de gandire si comportament. Sta doar in puterea noastra sa ne schimbam povestea, daca ceea ce experimentam nu ne mai place, identificand si schimbanu-ne convingerile limitative care au creat povestea de pana acum.

Am descoperit ca nu exista moarte ci este doar trecerea pe un alt nivel de constiinta. Fricile sunt false, sunt ziduri intre noi si divinitate, care este doar lumina si iubire. Odata ce traiesti tu insuti o experienta autentica, nimeni nu te mai poate deturna.

Am invata ca inteligenta corpului nostru o depaseste cu mult pe ce a mintii noaste si ca cel mai autentic raspuns, cel mai adevarat, vine din corp.

Am aflat ca intr-adevar suntem fiinte nelimitate, inzestrate cu capacitati exceptionale si ca ACUM este timpul ca cei mai multi dintre noi sa se trezeasca si sa faca schimbarea!

R: Personal nu vad mari diferente intre shamanism si dezvoltarea persoanala, ca si efect asupra individului. Care este parerea dumneavoastra, poate sta la baza autocunoasterii, prosperitatii, imbunatatirii vietii, a sanatatii? Daca da, cum?

A.C: Oamenii si omenirea sunt intr-o continua evolutie. Biologic suntem conceputi sa mostenim “ceva” peste care sa continuam constructia, evolutia. Nu re-inventam roata sau nu re-descoperim focul fiecare dintre noi, dupa ce ne nastem. Preluam si adaugam. Ulterior, ceea ce nu ne serveste, inlocuim, dar nu demolam totul. Suntem creati pentru a invata continuu. Fieare dintre noi are un simt al curiozitatii, ceva ne straneste, ne motiveaza si ne face sa parasim zona de confort pentru a afla adevarul nostru, prin trairea experientei. Si este vorba despre trairea experientei personale, nu cea pe care o aflam de la unii sau altii sau citita in carti.

Corespunzator etapei de evolutie personala, sau corespunzator domeniilor care ne pasioneaza, sau corespunzator “listei” pe care am venit sa o rezolvam in aceasta viata, sufeltul nostru ne cheama intr-o directie sau alta.

Intelegerea noastra este in expansiune. De multe ori mi s-a intamplat sa imi ramana neintelese pentru multa vreme expresii, notiuni sau atitudini, pentru ca apoi, sa vina o clipa in care totul capata sens, se dezvalui, se releva. Sunt specifice perioadele de acumulare cantitativa urmate de un salt calitativ imens.

Mi-e mai usor sa dau exemple pentru a ma face mai bine inteleasa. A fost perioada de formare “profesionala” in care am invatat la scoala, am absolvit o facultate, am intrat in serviciu. Am invatat mereu materii care mi-au mobilat ratiunea. Dar, la un moment dat, privind la viata mea, era foarte seaca, parca ii lipsea “ceva”. Acel “ceva” era partea spirituala. Din acel moment au inceput cautarile mele de a ma regasi, de a ma intregi. Am cititi multa spiritualitate, cu o mare foame. Inaintea mea s-a conturat un drum. Am pasit pe acel drum pentru o vreme. Apoi a venit randul altui sector din viata mea sa ii acord atentie, cel familial. Apoi, din nou, aflandu-ma intr-o criza, m-am reorientat catre spiritualitate, pentru ca apoi sa simt nevoia de a ma completa cu tehnicile de dezvoltare personala, pe masura ce ma descopeream mai mult pe mine, lasand la o parte asteptarile parintilor sau ale societatii. Am aflat ca imi place sa vorbesc in public, ca am chiar un mesaj important de transmis. Si am urmat aceasta chemare. Am descoperit cat de mult imi place sa calatoresc si sa intalnesc oameni si locuri noi, sa simt vibratiile specifice fiecarei zone. Am inteles rostul fiecarui domeniu din viata mea si cum vin de ma completeaza, nu-s in competitie unele fata de celelalte. Acum le imbin, le impletesc, hranindu-mi cand  fizicul, cand mentalul, cand sufletul cand spiritul.

Ce vreau sa spun cu toate acestea. Fiecare latura a vietii unui individ se dezvolta “cand ii vine vremea”. Toate se completeaza reciproc si dau o imagine si un sentiment persoanei de “intreg”, “complex” dar si simplu in acelasi timp, firesc. Dintii copilului apar pe rand, cand le vine vremea, cand maxilarele s-au devoltat suficient pentru a lasa sa imnugureasca dinti sau masele noi, toate culminand cu o dantura completa J

Atat dezvoltarea personala cat si samanismul sunt cai de auto-cunoastere, educare si dezvoltare. Tot ceea ce vine sa ne imbogateasca atat cunoasterea rationala, trairea spirituala, conditia fizica cat si sufletul, ne ajuta sa ne depasim conditionarile si sa ne impingem limitele, si are ca efect, imbunatatirea intregii noastre vieti, relatii, sanatate, cariera.

Apoi, paradigmele se pot schimba, pe masura ce intelegerea noastra ni se modifica in urma trairii unor noi experiente. Ceva care candva ni se parea adevarul absolut, astazi ni se poate intampla sa il vedem perimat, obsolit, ca un cotidian vechi de o saptamana. Obisnuiesc sa spun, la inceputul fiecarui modul de nord, ca ceea ce sta in calea cunoasterii noastre este “a sti”. In momentul in care afirmam “stiu”, am inchis usa infinitatii de posibilitati pe care Universul ni le pune la dispozitie in orice moment. A privi lumea prin ochii celui care acum o descopera pentru prima­ oara, prin ochiii inocenti de copil, ne ofera sansele de a trai adevarate miracole in viata noastra, sincronicitati magice. Specific, inocenti si nu ignoranti. Ce vreau sa spun cu asta? Ca incepand sa acceptam posibilitatea altor raspunsuri, tocmai pentru ca nu detinem adevarul absolut, lumea se deschide uimitor de frumoasa si complexa in fata ochilor nostri mirati si ne ofera solutii ingenioase.  Sa luam de exemplu expresia “boala incurabila” sau “criza”. Putem sa admitem ca, cel putin pana in acest moment nu am gasit inca o solutie, sau ca, noi personal, nu am aflat de existenta unui raspuns. Dar, ne aflam in aceasta situatie tocmai pentru a gasi ceea ce ni se potriveste, dincolo de tot ceea ce stim pana acum! Este o invitatie sa pornim intr-o noua calatorie de explorare, care ne va da ocazia sa aflam ce resurse incredibile zac latente in noi, gata sa fie scoase la lumina contiintei noastre.

R: Ce mentori ati avut si cum ati ajuns la ei?

A.C: Marea majoritate a ceea ce stiu ca practica samanica am invatat de la Chris Waters, profesoara mea din Olanda, careia doresc sa-i multumesc si cu aceasta ocazie pentru pasiunea si daruirea cu care preda. Tot in Olanda, am avut ocazia sa il cunosc personal pe Alberto Villoldo si sa fiu indrumata de acesta. In 2013 am adus-o in tara pe Elizabeth B. Jenkins,  intr-un seminar de exceptie la Costesti si Sarmizegetusa. Este psiholog si a studiat tehnicile incase de vindecare, direct de la descendentii incasilor, mai bine de 30 de ani, locuind impreuna cu ei, pentru multe luni in fiecare an. Cu ocazia venirii ei in Romania, a fost tradusa in limba romana prima ei carte “Intoarcerea incasilor – O calatorie initatica si profetiile Inka”.

Apoi, in Romania, exista foarte multa cunoastere si oameni deosebit de inzestrati, din pacate prea putin mediatizati. Se pare ca aplicam foarte mult “nimeni nu-i profet in tara lui”. Am deschis o colaborare de putina vreme, cu mai putin de un an in urma, cu o persoana foarte draga mie si talentata, Manuela Andrei de la Iasi. Este o bucurie sa impartasim din cunaosterea pe care fiecare dintre noi a dobandit-o si sa obervam cum, venind din directii diferite, lucrurile converg catre aceeasi destinatie, acelasi scop. De curand l-am cunoscut pe Tudor Borza cu care, lucrul si discutiile sunt extraordinar de interesante si revelatoare. Este un om de o complexitate, sensibilitate si o frumusete interioara cum de putine ori am intalnit pana acum.

Apoi, mergand in directia dezvotarii personale, am o mare dragoste fata de Andy Szekely pe care il admir pentru pasiunea cu care arde si generozitatea impartasirilor in intalnirile pe care le face, fie ca sunt sau nu gratuite. O admir si ma inspira Zoia Zarescu, fata de care, inca de la prima intalnire am simtit o iubire deschisa, simpla, sincera. Pe Irina Gherghilescu o simt iarasi foarte pe vibratia mea si mi-a oferit niste directii de cautare care mi s-au potrivit foarte bine. Imi place Liviu Pasat, din nou, pentru entuziasm, energie, suflet. Daniel Zarnescu imi place cum scrie, de multe ori ma inspira mesajele de la el, venid parca la momentul potrivit. De curand am participat la un seminar gratuit de 2 ore cu Silviu Huidan care, din nou, mi-a dat multe informatii extrem de utile.

Mergand mai departe, ma inspira foarte mult Gregg Braden, Bruce Lipton, Brandon Burchard, Robin Sharma, Tony Robbins, si foarte multi altii.

Apoi, sunt oamenii de langa noi, prietenii nostri, de la care primim continuu mesaje, sustinere, iubire, energie. I-as mentiona pe Laurentiu Florea, Eliza Nitescu, pe Monica Pastia, Ioana Ciobanu, Rita Anghel, Camelia Carla Popescu, Toma Gross, Alexandra Coroian, Relu Pestean, Maria Petrea, Daniel Izvoranu, Anca Radovici, Beatrice Jinescu, Mihaela Nastase, Roxana si Octavian Alupoaie, Catalina Broicea, Alina Mihail, Doina Calota, Ioan Nistor, Olimpia Mirestean, Melitta si Cristi Dobrescu, si lista poate continua pe multe pagini.

Este lesne de observat cum comunicarea se produce pe mai multe niveluri, de la fiecare avand ocazia sa te construiesti de dinauntru, ca devii mai intreg, sa-ti impingi limitele, sa-ti antrenezi trupul, mintea si sufletul, in final, sa-ti ridici vibratia.

Asadar, cum ajungem acolo unde suntem chemati, in prezenta celor care ne formeaza? Punandu-ne intrebari cu sinceritate “Unde doreste sufletul meu sa ma poarte? Ce doreste sa manifest?” si intr-o stare de detasare, sa ne ascultam corpul si sa ne deschidem inima catre orice raspuns vine catre noi, avand certitudinea ca este “raspunsul meu” fara a-l contesta. Apoi, odata informatia descarcata din subconstientul nostru catre zona constienta, sa urmam pasii, semnele. Intotdeauna suntem indrumati.

R: Cum a fost prima lectie, de la cine si unde in lumea asta larga?

A.C: Sunt tentata sa raspund ca prima lectie a fost in Olanda, dar, prima lectie intotdeauna, ne-o ofera viata! Si ceea ce imi vine in minte acum este insasi nasterea mea. Se spune ca pentru a deveni saman, ori esti din tata in fiu, ori treci prin moarte de 3 ori. Eu am trecut prin moarte inca de la nastere. Lectia pe care o aveam de invatat, o “lectie” comuna imensei majoritati a oamenilor, era cea a iubirii de sine.

Sunt femeie. Tatal meu ma dorea baiat si a suferit o mare deceptie la nasterea mea. A plans, nu a vrut sa vina dupa noi (mama si cu mine) la spital. Acest soc emotional l-am intuit, fiind inca in viata intrauterina. La nastere, am considerat ca “daca nu ma vreti, atunci plec inapoi” si a trebuit sa fiu resuscitata, am fost in pericol de moarte. Timpul a trecut, la foarte scurt timp tatal meu si-a revenit si chiar a fost un tata minunat. Dar, am observat cat de des faceam acest gest. Cand ma simtem nedorita, fara sa stau prea mult pe ganduri, ma rasuceam pe calcaie si nu mai auzeai de mine. Evenimente au fost multe, situatiile foarte diverse pana cand am inteles mesajul din spatele tiparului meu de reactie. Ramaneam pur si simplu blocata, nu mai puteam sa respir, incremeneam. Apoi plecam, devastata de durere. De fapt, pentru ca eram deosebit de critica cu mine, pentru ca aveam foarte multe pretentii de la mine, acelasi tratament il aplicam si celorlalti. Nu ma puteam iubi, nu ma puteam accepta asa cum eram, dar, asteptam ca ceilalti sa imi ofere aceste lucruri. Odata ce am inteles ce faceam, mi-am reevaluat atitudinea fata de mine, efectul a fost ca si din afara m-am bucurat de un alt tratament J

Nasterea mea mi-a vorbit de cat de usor renuntam noi insine la noi, cat de putin valoram in proprii nostri ochi, cat de mult asteptam de la ceilalti sa ne valideze, sa ne accepte si sa ne iubeasca, in pofida faptului ca noi suntem primii care ne uram, ne criticam si ne abandonam. Atunci cand ne simtim nedoriti, neiubiti, respinsi, sa ne intrebam cat de mult ne aplicam noi acest tratament, in ce situatii, cand anume ne-am purtat astfel cu noi? Ceilalti nu sunt decat o proiectie fidela a ceea ce se petrece in interiorul nostru. Nu putem decat sa le fim recunoscatori pentru ca ne ajuta sa ne identificam propriile noastre convingeri, credinte. Indata ce renuntam la acele credinte, schimbam ochelarii prin care privim realitatea, iar aceasta se schimba complet. Este absolut magic cat de rapid si profund se petrece shiftul.

Va urma

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Newsletter

  1. Comentarii
  2. Noutati
  3. Top Stiri

Facebook

Statistici

Vizitatori
645
Articole
3399
Număr afișări articole
6991338
Vizitatori

Statistici

Azi415
Ieri400
Saptamana815
Luna13763
Total2630620

Currently are 114 guests and no members online

Sondaj

Sunteti multumit de primarul ADRIAN DOBRE?

Conect

Parteneri

f_145_145_15658734_00_images_parteneri_sindalimenta145.jpg

Telefoane utile

Apel unic de urgenta
112
CJ Prahova
0244/597171
IPJ Prahova
0244/595.340
Garda de mediu
0244/544.495
Ag. Ptr. Protectia Mediului
0244 / 544.134
Telefonul primarului
0800.800.884
Protectia consumatorului
0244/ 576.436
Prefectura Prahova
0244/ 51.45.45
Electrica
0244/ 929; 0244/ 405.701
Distrigaz
0244.597.786
Apa Nova
0244.407.600
Anticorupţie
0800.806.806

Autentificare

Copyright © 2017 INCOMOD. Ziar on line din Ploiesti, din Prahova, din Romania!. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licența GNU General Public License.